Esti fericit? In ziua in care decizi sa faci un compendiu de clisee si fraze banale, fa exercitiul de a compila ceea ce oamenii definesc drept „fericire” . Acolo te vei scufunda in cantece, citate, poezii si filme proaste, dar vei citi si cele mai bune texte, vei vedea cele mai bune filme si piese de teatru si vei intra in cele mai mari dezchizitii filozofice. Motivul pentru aceasta este ca fericirea este o stare de spirit abstracta, care depinde de ceea ce fiecare dintre noi cauta sa realizeze la un moment dat, in intreaga noastra viata sau intr-o etapa a acesteia.
Fiecare persoana va avea diferiti parametri atunci cand decide daca este fericita . Vrei sa treci in revista ce cred unii filozofi despre fericire?
Pentru Aristotel, tema este „ echilibrul si armonia ca cale catre auto-realizare ”. Stoicii si-au propus sa o realizeze „prin dominarea pasiunilor si dispensand de confort”. Confucius ne-a avertizat despre „armonia intre oameni” ca un totem al celei mai fericite stari. Si apoi a venit Freud, mereu atat de optimist si constructiv, ca „fericirea este ceva utopic, din moment ce nu poate depinde de lumea reala, in care indivizii sunt expusi constant la experiente neplacute, precum esecul si frustrarea, si atunci cel mult Ce fiinta umana la care poate aspira este o fericire partiala.
Psihologii de azi le-au fost atat de complicate cu toate aceste referinte incat au presupus ca fericirea are legatura cu varsta si cu stadiul vietii in care te afli. Pentru unii dintre ei, etapa copilariei si tineretii timpurii, intelese pana la 25 de ani; este la acelasi nivel de posibilitati pentru fiinta umana de a se simti multumit de sine si de mediul sau ca etapa de dupa 50 de ani. Relatia fericire-varstaeste o curba in forma de U, in care pana la varsta de 25 de ani si dupa varsta de 50 de ani oamenii isi pretuiesc mai pozitiv starea de spirit si multumirea. Etapa cel mai frecvent nefericita – partea de jos a „U” – este in anii 40, in care ne simtim supusi unei presiuni mult mai mari pentru a stabili si atinge obiective personale, sociale si culturale.
Pana la 25 de ani, este o etapa lunga in care predomina sentimentul ca totul este posibil si, in plus, totul justifica sa te bucuri de moment fara a sacrifica prea mult „pentru ca avem tot timpul din lume”. Dupa ce am implinit 50 de ani, pentru multi „zarul este aruncat”, s-a realizat cat mai mult si ramanem multumiti, pe langa faptul ca transferam responsabilitatea a ceea ce s-a dovedit a fi o himera generatiilor care ne urmeaza. Problema cu anii 30 si 40 este ca ne simtim presati sa ne stabilim obiective, sa luptam pentru ele, sa prevaleze asupra tuturor si asupra tuturor si sa ne asiguram ca facem toate astea cat mai este timp inainte sa imbatranim.
Pentru multi, varsta este la fel de subiectiva ca si conceptul pe care fiecare dintre noi il are despre fericire . Cei mai frecventi parametri iau in considerare in primul rand nivelul profesional si cel al calitatii vietii in mediul social. Iata cat de impliniti ne simtim cu profesia si meseria noastra si cat de mult ne ofera acest lucru in ceea ce priveste statutul. Pentru a masura acest lucru va trebui sa va intrebati daca va place ceea ce faceti la locul de munca si daca asta va ofera nivelul economic si de prestigiu la care aspirati.
Apoi, subiectele despre cat de compensat esti in mediul tau social (prieteni si „trib”), satisfactia familiei in ceea ce priveste cuplul si familia pe care o formati si sprijinul familiei extinse si mediul etic satisfacator conform preceptelor dumneavoastra sunt luate in considerare, mergand de la stilul de viata pe care il doriti si pe care il conduceti, pana la idei religioase si politice si comunitatea in care va simtiti integrat din acestea. In sfarsit, sunt luate in considerare imponderabilele, precum sanatatea dvs. si a rudelor, pe care desi le puteti influenta, exista un procent mare de actiuni care scapa de sub control si care ar fi lasate in seama capacitatii voastre de rezistenta sau adaptare. .
Sunt afirmatiile, dar scuzati-ma filozofi si experti din toate sferele, pana la urma, fericirea este atat de relativa, incat nimeni nu ne poate da parametri pentru a o masura. Tu si cu mine putem avea aceeasi varsta si exact in aceleasi circumstante si totusi sa ne simtim in puncte diametral opuse ale contorului. Definitia noastra este necomplicata si foarte cuprinzatoare: fericirea inseamna sa fii confortabil cu viata ta, nu cu cea pe care ei vor sa ti-o impuna.