India este cel mai tare sustinator al carbunelui la nivel international. Aceasta intransigenta manjita cu funingine, totusi, distrage atentia de la o tendinta compensatorie dramatica. In timp ce subalternii sai aparau carbunele, Narendra Modi, prim-ministrul Indiei, a facut o serie de angajamente la Glasgow care, daca sunt respectate, vor face din tara sa o putere de energie verde. Cea mai atragatoare a fost promisiunea ca India va atinge emisii „net-zero” de gaze cu efect de sera (GHG) pana in 2070, ceea ce inseamna ca orice emisii care nu au fost eliminate pana atunci vor fi compensate intr-un fel.
Dl Modi a sustinut acest obiectiv cu doua tinte stricte pentru 2030: sa reduca emisiile cu un miliard de tone fata de traiectoria lor actuala si, in acest scop, sa creasca productia de energie nefosila (care include nucleara si hidro, precum si eoliana si solara) mai mult de trei ori, de la aproximativ 150 GW la 500 GW.
India este al treilea cel mai mare emitator de GHG din lume. Daca ar fi indeplinit obiectivele domnului Modi, nu ar revolutiona doar propriul mix energetic, ci si-ar oferi un mare impuls eforturilor globale de a reduce incalzirea globala. In plus, dl Modi a declarat ca este o „misiune nationala” dezvoltarea „hidrogenului verde”, un combustibil curat, produs din surse regenerabile, care ar putea ajuta la decarbonizarea industriilor care raman poluatoare incapatanate in intreaga lume. Dar cat de plauzibile sunt aceste ambitii?
Intreaga capacitate de generare a Indiei, atat curata, cat si murdara, este in prezent de doar 400 GW. Asa ca dl Modi vrea sa construiasca o intreaga a doua retea de energie verde in doar opt ani. Pentru a atinge acest obiectiv, India va trebui sa investeasca aproximativ 500 de miliarde de dolari in energie curata si imbunatatiri ale retelei, potrivit unei estimari.
O astfel de isprava nu ar fi fara precedent. China a trecut de la 44 GW de capacitate solara la 300 GW in sase ani si de la 50 GW de energie eoliana la 330 GW in 11 ani. Dar a fost ajutat atat de o baza uriasa de productie in surse regenerabile, cat si de o economie care exceleaza in directionarea capitalului catre industriile favorizate. Acestea sunt avantaje care ii lipsesc Indiei.
Energia regenerabila creste foarte rapid in India. Capacitatea de generare solara a crescut de 50 de ori din 2012, pana la aproape 50 GW la sfarsitul anului trecut. In prima jumatate a anului 2022 s-au adaugat inca 7,4 GW de energie solara. Intr-adevar, cand vine vorba de construirea de noi capacitati de generare, sursele regenerabile au inlocuit deja carbunele. Capacitatea noilor centrale solare, eoliene si hidrocentrale construite anul trecut a fost aproape dubla fata de cea a noilor centrale pe carbune.
Chiar si asa, investitiile in surse regenerabile nu se desfasoara suficient de rapid pentru a atinge obiectivele domnului Modi. Capacitatea de 11 GW de energie regenerabila adaugata in 2021 este mult mai mica decat cresterea anuala necesara. Cu toate acestea, exista motive intemeiate pentru a lua in serios noua revolutie verde a Indiei.
In primul rand, reducerea emisiilor nu este singurul motiv al Indiei pentru a-si revizui sistemul energetic. Dl Modi doreste, de asemenea, sa stimuleze productia si sa reduca factura pentru combustibilul importat. „Cat timp vom fi dependenti de altii in domeniul energiei?” a intrebat el in timpul discursului sau de Ziua Independentei de la jumatatea lunii august. India a cheltuit anul trecut peste 4% din PIB pe importurile de combustibili fosili, o suma deosebit de suparatoare pentru o tara cu un deficit de cont curent persistent.
Ecologizarea aprovizionarii cu energie a Indiei ar contribui, de asemenea, la reducerea poluarii aerului, un flagel mortal pentru multi dintre locuitorii sai. Organizatia Mondiala a Sanatatii considera ca in 93% din tara, nivelul de poluare a aerului este cu mult peste limitele sale. Un studiu publicat in 2019 de The Lancet, un jurnal medical britanic, a constatat ca mai mult de 1 milion de indieni mor in fiecare an din cauza aerului urat. Smogul sufocant care acopera o mare parte din nordul Indiei, in special in aceasta perioada a anului, este o responsabilitate politica perena pentru guvern.
Cel mai bine, o schimbare majora catre sursele regenerabile ar putea contribui la reducerea costurilor de producere a energiei. Clima insorita din India si costurile scazute ale fortei de munca il fac unul dintre cele mai ieftine locuri din lume pentru a produce energie solara. De fapt, o analiza a Agentiei Internationale pentru Energie (IEA), un grup de supraveghere si de gandire pentru tarile consumatoare de energie, a concluzionat ca, dupa eliminarea efectelor subventiilor guvernamentale, numai Emiratele Arabe Unite ar putea rivaliza cu aceasta. Aceasta inseamna ca centralele solare sunt o optiune mai ieftina pentru o noua generare de energie electrica in India decat centralele pe carbune sau pe gaz. Energia de la morile de vant din India, desi nu este cea mai ieftina din lume, este, de asemenea, mai putin costisitoare decat cea generata de arderea combustibililor fosili.
In plus, guvernul Indiei vine cu tot felul de politici inventive pentru a stimula investitiile in energie curata. Unul dintre marile obstacole in calea oricarei revizii a industriei energetice este starea jalnica a companiilor de distributie a energiei electrice (DISCOMS). Multe dintre aceste entitati controlate de stat sunt aproape in faliment, cu datorii colective de poate 73 de miliarde de dolari. Ele nu par a fi cea mai sigura dintre contraparti pentru investitorii care doresc sa vanda energie curata. Asadar, guvernul domnului Modi a introdus un mecanism care, de fapt, face din guvernul federal al Indiei suportul financiar pentru noi contracte pe termen lung pentru furnizarea de energie regenerabila retelei. De asemenea, permite generatoarelor solare si eoliene sa ocoleasca complet DISCOMS pentru a vinde energie direct producatorilor de hidrogen verde.
Pentru a depasi problemele mereu prezente ale Indiei de birocratie si NIMBYism, oficialii infiinteaza parcuri cu energie curata, cu conexiuni la retea si procesarea rapida a autorizatiilor necesare. Guvernul foloseste, de asemenea, licitatii inverse pentru a maximiza investitiile in surse regenerabile la cel mai mic cost posibil: dezvoltatorii afirma pretul minim pe care ar fi pregatiti sa il accepte pentru energia pe care o genereaza, cu cele mai mici oferte castigatoare. A desfasurat licitatii similare pentru energia verde „non-stop”, adica surse regenerabile cuplate cu o anumita forma de stocare a energiei, pentru a evita intermitenta vantului si a soarelui.
Aceste politici functioneaza. Investitorii, inclusiv Adani Group, unul dintre cele mai mari conglomerate din India, se grabesc spre un parc de surse regenerabile din Kutch, o regiune insorita si batuta de vant din statul Gujarat, de exemplu. Cu o putere planificata de 30 GW, va fi cea mai mare ferma combinata eoliana si solara din lume.
In acelasi mod, India este probabil sa primeasca oferte pentru a construi o capacitate de generare mai mare de 25 Gw la licitatiile sale solare din acest an. Aceasta este de peste zece ori mai mult decat orice alta tara. In august a organizat una dintre cele mai mari licitatii din lume pentru stocarea bateriilor la scara in retea.
■ Pentru mai multa acoperire a schimbarilor climatice, inscrieti-va la The Climate Issue, buletinul nostru informativ cu douasprezece abonati, sau vizitati centrul nostru de combatere a schimbarilor climatice. Acest articol a aparut in sectiunea Briefing a editiei tiparite sub titlul „Skunk no more”
Intr-adevar, unul dintre cele mai puternice indicatii ca ambitiile ecologice ale Indiei sunt mai mult decat aer cald este entuziasmul investitorilor. Mukesh Ambani, seful Reliance Industries, un alt conglomerat in expansiune, a tasnit in ultimul sau mesaj catre actionari: „Vom avea cea mai accesibila energie verde din lume in acest deceniu, iar aceste solutii vor fi apoi exportate in alte tari”.
Mundra, un port aglomerat din Kutch, dezvoltat de Adani Group, incapsuleaza prioritatile in schimbare ale industriasilor din India. Este unul dintre cele mai aglomerate porturi de manipulare a carbunelui din lume, care deserveste doua centrale electrice uriase pe carbune in apropiere. Dar gazduieste si o noua fabrica de panouri solare, o fabrica pilot care construieste turbine eoliene pe uscat de 160 de metri inaltime (printre cele mai mari din lume) si cladiri noi in care se vor fabrica echipamente pentru producerea hidrogenului.
„Va uram bun venit intr-un viitor alimentat de REVOLUTIA SOLAR”, sub un panou publicitar. Adani „indigenizeaza intregul lant de aprovizionare” pentru energie curata, explica Arun Kumar Sharma, manager senior.
Gautam Adani, fondatorul si presedintele grupului (a carui avere personala de peste 100 de miliarde de dolari il face unul dintre cei mai bogati oameni din lume), sustine ca companiile sale vor cheltui 70 de miliarde de dolari pentru verdeata din India pana in 2030. Cu o capacitate de generare solara de aproape 5 GW pana in 2030. mijlocul anului 2021, Adani Green Energy, una dintre diviziile grupului, este deja la egalitate cu Enel Green din Italia ca principal dezvoltator mondial de energie solara.
Pentru a nu fi mai prejos, dl Ambani planuieste sa cheltuiasca 80 de miliarde de dolari pe energie curata in India. Reliance, la fel ca Adani Group, a facut o menta din combustibili fosili. Dar acum dezvolta un cluster de energie curata in Jamnagar, un alt port din Gujarat, care gazduieste si complexul masiv petrochimic al companiei. Dl Ambani planuieste sa construiasca 20 GW de capacitate de generare solara pana in 2025, toate acestea urmand sa fie consumate de grupul sau pentru nevoile captive. „Odata dovedit la scara”, spune el, „suntem pregatiti sa dublam investitia”. Morgan Stanley, o banca de investitii, descrie strategia domnului Ambani drept „spectru complet”, care se intinde de la fabricarea de panouri solare si baterii pana la dezvoltarea de dispozitive pentru producerea si utilizarea hidrogenului verde.
Nu doar gigantii Indiei imbratiseaza viziunea verde a domnului Modi; companiile mai mici investesc mult si ele. O firma numita Greenko, de exemplu, construieste cea mai mare retea de stocare a energiei la scara de retea din lume, folosind o tehnologie numita hidropompata. Acesta va folosi energia de la panouri solare sau morile de vant pentru a pompa apa in rezervoare de stocare inalte. Apa poate fi apoi eliberata pentru a transforma turbinele si a genera energie ori de cate ori este nevoie de electricitate. Mahesh Kolli, presedintele Greenko, spune ca va cheltui 5 miliarde de dolari pana in 2025 pentru a construi o capacitate de stocare de 50 GW.
ArcelorMittal Nippon Steel, un joint-venture indian intre gigantii siderurgici din Europa si Japonia, tocmai a semnat un acord de 600 de milioane de dolari pentru Greenko pentru a furniza energie curata non-stop uneia dintre fabricile sale. A ales aceasta optiune nu doar pentru ca energia va fi verde, ci pentru ca era mai ieftina decat construirea unei centrale pe carbune.
Pe termen lung, domnul Kolli vede tehnologia sa ca fiind solutia la intermitenta energiei generate de morile de vant si panourile solare. El vrea sa construiasca un „nor de stocare a energiei” conectat la retea la nivel national, asemanator cloud-ului de date al Amazon. Cand vantul scade sau vremea se innoraste in Gujarat, sa zicem, centralele hidropompate ale companiei din Andhra Pradesh, la sud, ar putea furniza o cantitate compensatoare de energie curata prin intermediul retelei nationale topitoriilor de aluminiu din Odisha, la est, condus de Hindalco Industries, un mare client nou. Spre deosebire de America, care are doar conexiuni limitate intre retelele regionale, India are o retea nationala mult mai bine integrata, ceea ce face ca o astfel de idee sa fie fezabila. Iea proiecteaza ca va avea mai multa hidrocentrala pompata decat orice alta tara pana in 2026.
India incepe sa dezvolte lanturi interne de aprovizionare pentru energie curata. De exemplu, Pune, un oras din statul Maharashtra, care gazduieste deja un grup de producatori de piese auto, devine si un centru de energie curata. Siddharth Mayur, un localnic si fondator al H2E Power si homiHydrogen, a dezvoltat baterii pentru scutere electrice si auto-ricsa care pot fi schimbate rapid cu altele complet incarcate atunci cand se descarca. Acum face stive, o componenta a celulelor de combustie (care poate fi folosita pentru a genera electricitate din hidrogen) si ajuta la stimularea productiei locale de alte parti. „Pana anul viitor, 98% vor fi realizate pe o raza de 60 km de locul unde ne aflam in Pune”, spune el.
Ravi Pandit, presedintele KPIT, o firma indiana de software care numara mari producatori de masini straini drept clienti, considera ca software-ul ieftin si talentul ingineresc care au alimentat succesul Indiei in tehnologia informatiei cu cateva decenii in urma vor ajuta astazi energia verde. Datorita, in parte, dorintei larg raspandite de a nu concentra prea mult productia in China, subliniaza el, capitalul si tehnologia straina se revarsa.
Focalizarea multor investitii este hidrogenul verde, care, se spera, va permite marilor industrii, cum ar fi productia de otel si ingrasaminte, sa se decarboneze. India nu produce aproape nimic in acest moment, desi consuma aproximativ 7 milioane de tone pe an de hidrogen obisnuit, produs din combustibili fosili. Investitorii cred ca va fi un loc bun pentru a face sortarea verde, deoarece procesul necesita multa energie curata, pe care industria solara din India o poate furniza ieftin. India produce, de asemenea, foarte putin gaz natural, asa ca sunt putini lobbyisti care militeaza impotriva dezvoltarii unei industrii rivale. Guvernul a promis ca va oferi stimulente firmelor de hidrogen ecologic intr-o politica detaliata care va fi dezvaluita in curand.
Cu ajutorul Stiesdal, o firma europeana de tehnologie curata, Reliance construieste o fabrica mare in Jamnagar pentru a produce electrolizoare. Aceste dispozitive, alimentate cu energie electrica curata de la fermele solare planificate de Reliance, vor fi apoi folosite pentru a produce hidrogen verde. Domnul Ambani afirma ca aceste investitii vor face din India prima tara care produce hidrogen verde pentru 1 dolar pe kilogram, intr-un deceniu. (Costul actual este mai mare de 4 USD/kg.) El respinge cei indoielnici, subliniind succesul sau recent in furnizarea de date catre telefoanele mobile la cel mai mic cost din lume.
Indian Oil, un gigant energetic de stat care este cel mai mare consumator de hidrogen murdar al tarii, a anuntat in august ca intra si el in afacerea cu hidrogen verde. Planifica sa investeasca 25 de miliarde de dolari in aceasta si in alte tehnologii curate pana in 2046, ca parte a unui efort de a atinge emisiile nete zero pana in acel an. „Vom face din India un centru verde de hidrogen”, spune SM Vaidya, presedintele companiei.
Investitorii straini sunt, de asemenea, entuziasti. John Cockerill, o firma de tehnologie belgiana, a infiintat un joint-venture cu Greenko pentru a produce electrolizoare de 2 gw pe an. Ohmium, o startup americana care produce electrolizoare, si-a construit singura fabrica in India. Spera sa atinga o productie anuala de 2 Gw pana la sfarsitul acestui an. Recent, a trimis in America primele electrolizoare de fabricatie indiana care au fost exportate vreodata si se asteapta sa inceapa sa trimita trimiteri si in Spania in curand.
Goldman Sachs, o banca americana de investitii, detine o participatie in ReNew Power, o firma de surse regenerabile care lucreaza cu Indian Oil la planurile sale de hidrogen verde. TotalEnergies, o companie gigantica de petrol franceza, a cumparat un sfert dintr-o divizie a Grupului Adani care dezvolta hidrogen verde.
Firmele de hidrogen verde din India se aventureaza chiar in strainatate. Acme Cleantech Solutions, un pionier al generatiei solare, s-a orientat spre producerea de combustibili curati. Impreuna cu Scatec, o firma norvegiana de energie curata, investeste peste 6 miliarde de dolari pentru a produce amoniac verde (un derivat al hidrogenului verde) in Oman. Proiectul este primul de acest gen care a fost certificat ca neutru de carbon. De asemenea, a castigat validarea comerciala atunci cand Yara, un gigant norvegian de ingrasaminte, a fost de acord in iulie sa negocieze un contract pe termen lung pentru a-si cumpara amoniacul verde.
Rystad estimeaza ca India va produce mai mult de 8 GW de electrolizoare pe an pana in 2025 (aproximativ jumatate din productia planificata a Europei, lider mondial). Sanford C. Bernstein, o banca de investitii, considera ca piata hidrogenului din India ar putea valora intre 15 si 20 de miliarde de dolari pe an pana in 2030. Desi nu este la fel de optimist ca domnul Ambani, Bernstein considera ca „sub 2 USD/kg pare realizabil pentru sfarsitul deceniului”.
Multe inca ar putea merge prost. Pentru inceput, magnatii Indiei s-ar putea sa nu-si tina toate marile promisiuni de a da miliarde pentru noua revolutie verde. CreditSights, o firma de cercetare, si-a exprimat ingrijorarea cu privire la nivelul ridicat al datoriilor Grupului Adani. In special cu cresterea ratelor dobanzilor globale, conglomeratele indiene s-ar putea lupta sa finanteze investitii vaste in energie curata.
Chiar daca miliardarii cheltuiesc atat de generos pe cat au promis, partea leului din cele 500 de miliarde de dolari necesare pentru indeplinirea tintelor domnului Modi va veni probabil din strainatate. Dar investitorii straini nu vad India ca fiind lipsita de riscuri. Rupia s-a depreciat constant de-a lungul anilor, reducand profiturile celor din afara. Tendinta domnului Modi de a alimenta tensiunile sectare creeaza riscuri politice. Si investitorii straini, de asemenea, pot simti ciupirea pe masura ce ratele dobanzilor cresc si economia mondiala incetineste.
Cu toate acestea, economia Indiei creste mai repede decat cea a Chinei. Cererea de energie electrica creste suficient de rapid incat tara va trebui sa construiasca pana in 2040 atata capacitate de generare pe cat detine Uniunea Europeana in prezent, fie ca este verde sau nu. Cele aproximativ 30 de miliarde de dolari pe care BNEF considera ca India va trebui sa investeasca in surse regenerabile in fiecare an pentru a atinge obiectivul lui Modi, desi este o suma descurajanta pentru standardele locale, reprezinta doar o zecime din banii investiti in energia eoliana si solara la nivel global anul trecut.
Sunt primele zile pentru cea de-a doua revolutie verde a Indiei, dar primele focuri au fost deja trase. Domnul Pandit observa ca Occidentul a avut un avans de o suta de ani in industria auto conventionala. Pentru firmele indiene a fost o sarcina lunga si grea sa ajunga din urma si sa concureze. In multe domenii ale tehnologiei curate, prin contrast, India nu sufera niciun dezavantaj comparabil. Ca rezultat, prezice el, va excela: „India va face pentru hidrogen ceea ce China a facut pentru baterii”.