“Nimeni nu ma poate rani fara permisiunea mea!” Mahatma Gandhi
Ar fi atat de frumos daca ar fi posibil asa ceva, nu? Indiferent de cate ori iti spui ca nimeni nu te poate rani fara permisiunea ta, se intampla adesea sa fii ranit fara sa stii.
Poate ca oamenii despre care credeai ca nu te vor rani niciodata, te-au ranit cel mai mult pana la urma. Acelasi lucru mi s-a intamplat.
Am crezut orbeste intr-un barbat, gandindu-ma ca nu ma va rani niciodata in mod intentionat.
Dar m-am inselat atat de mult pentru ca m-a injunghiat in spate cu cel mai ascutit cutit in timp ce ma saruta si imi spunea ca ma iubeste. Acesta era locul lui preferat pentru a injunghia cutitul pentru ca insemna ca nu l-am vazut venind.
Era un actor atat de bun si ma facea mereu sa cred tot ce isi dorea. Pentru el, eram doar o papusa care se supunea tuturor regulilor lui in timp ce el era maestru de papusi, jucandu-se cu mine in cele mai crude moduri posibile.
M-a facut sa-l iubesc, apoi m-a batut pana la moarte emotionala.
Mi-a facut atat de multe lucruri rele, incat nu-mi amintesc ce m-a durut cel mai mult. Dar stiu doar ca odata cu el m-am transformat intr-o femeie pe care nu o mai puteam recunoaste.
M-a facut sa-l cred si apoi m-a tradat.
Mi-a tradat dragostea, afectiunea si toate acele lucruri pe care le sacrificasem pentru a fi cu el. Nici macar tot ce am putut nu a fost de ajuns pentru el, indiferent cat de mult as fi incercat.
M-a facut sa simt ca va fi mereu acolo si apoi m-a lasat fara un cuvant.
Era un mincinos atat de bun, care imi spunea lucruri pe care voiam sa le aud, lucruri de care imi doream atat de mult, ca sa poata obtine ceea ce isi dorea.
A jurat ca va fi mereu acolo pentru mine, dar a plecat de indata ce a avut ocazia. Fara sa spuna un cuvant, fara sa-ti spui „la revedere”.
Am ramas total devastata.
Eram confuz pentru ca eram complet eliberat de agresorul meu, dar nu stiam ce sa fac singura. Devenisem dependenta de el de-a lungul anilor si nu stiam cum sa functionez singura. Si acesta a fost scopul lui final.
Sa ma conduca mai departe, sa ma rasuceasca in jurul degetului lui mic si, in final, sa ma lase sa traiesc in lumea total dezorientata. El stia ca nu voi sti ce sa fac cu viata mea. O stia prea bine. Am simtit ca nu pot gandi singura.
M-am simtit de parca sunt nebun pentru ca orice faceam nu era corect. Am crezut ca am ajuns la sfarsitul vietii mele si ca nu reusesc sa o fac singura.
Totusi, mai era ceva speranta in interiorul meu, soptind: „Incearca”.
Asa am facut si am inceput sa ma vindec de abuzul emotional la care am fost expus in toti acesti ani.
Am acceptat ca am fost abuzat
Nicio femeie nu i-ar placea sa fie abuzata, dar odata ce se intampla, de fapt, nu poti face nimic in privinta asta. Am fost abuzat, dar am refuzat sa cred ca am facut-o, pe tot parcursul drumului.
Intotdeauna am crezut ca este doar o faza proasta care se va termina curand. Dar, din pacate, a durat mai mult decat am crezut. A durat pana in ziua in care am ramas singura.
Si chiar daca mi-a fost al naibii de greu sa accept ca am fost abuzat, a trebuit sa fac asta pentru a merge mai departe cu procesul meu de vindecare. Este ca si cu un alcoolic, odata ce recunosc fata de sine si fata de ceilalti ca are o problema, este mult mai usor sa mearga mai departe si sa se vindece corect.
In acest caz, eram si un dependent — eram dependent de un barbat care nu a fost niciodata al meu. Un barbat care nu m-a iubit niciodata. Un barbat care m-a supt uscat. Unul care s-a desprins de pe mine. Unul care m-a batut pana la moarte emotionala.
Am avut de-a face cu o criza constanta
Am fost pe cont propriu dupa atatia ani de abuz. Nu stiam sa traiesc fara barbatul care sa-mi spuna ce sa fac, ce sa cred sau cum sa simt. Am ramas singur, luptand in propria mea lume de haos.
Eram ingrijorat pentru ca ma gandeam ca nu voi reusi singur. Devenisem dependenta de agresorul meu si acum ca nu era acolo, nu stiam cum sa ma comport corect.
El luase toate deciziile importante de ani de zile, iar acum eram lasat singur sa iau cea mai mare decizie din viata mea – sa ma salvez. Nu stiam cum sa functionez singur asa ca mi-am acordat ceva timp. Aveam nevoie sa-mi ascult corpul.
Trebuia sa invat totul despre mine din nou. Stiam ca trebuie sa ma confrunt cu toate problemele mele, pentru ca doar asa era sa revin din nou pe drumul cel bun.
Eram suparat pe mine pentru ca am suportat abuzul atat de mult timp
Eram atat de suparata pe mine ca am stat atat de mult cu un barbat care m-a ruinat total. Nu-mi venea sa cred ca nu vazusem ce imi face. Nu-mi venea sa cred ca sunt atat de orb in dragoste incat sa ratez toate semnele lipsei de respect si lipsei de iubire.
M-am simtit atat de rusinat si rusinat ca am lasat un barbat sa ma trateze asa. Am vrut sa mor in acel moment pentru ca nu ma puteam privi in oglinda.
Cand am facut-o, nu am recunoscut acea femeie care statea in fata mea. Si cel mai mult m-a durut odata ce mi-am dat seama ca eu sunt cel care lasase sa se intample asta. Anxietatea si frustrarea mea au fost prezente in viata mea de mult timp, dar le-am acceptat ca parte a procesului meu de vindecare.
Mi-am dorit atat de mult sa fiu batranul eu si am facut tot ce am putut odata ce am vazut ca preiau controlul asupra vietii mele pas cu pas.
Eram deprimata si ma simteam neajutorata
Dupa ce mi-am dat seama cat de zdrobita eram, am devenit deprimata si m-am simtit neajutorat. O parte din mine stia ca lucrurile nu sunt perfecte, dar am inchis ochii, crezand ca se va imbunatati.
Am crezut ca asemenea lucruri li s-au intamplat si altora. Am crezut ca totul face parte din dragoste. Dar era totul, in afara de iubire. Pacat ca mi-am dat seama prea tarziu.
Ma simteam amortit tot timpul pentru ca incercam sa-mi protejez emotiile de atat de mult timp si am ajuns sa ma despart de ele.
Chiar daca as fi eliberat si as putea face orice imi doream, tot nu puteam simti fericirea reala. Ceva lipsea dar nu stiam ce. M-am simtit ca si cum as fi doar un observator al vietii mele si nu un participant.
Nu ma mai cunosteam. Nu am putut recunoaste persoana din oglinda.
Totusi, simteam ca lucrurile nu ar putea fi acum mai rau decat atat. Stiam ca mi se va intampla ceva mare daca l-as lasa.
M-am iertat
La un moment dat in viata mea, mi-am dat seama ca trebuie sa ma iert pentru ca am ramas intr-o relatie abuziva. Asa a fost singura modalitate prin care sa merg mai departe si sa fac ceva bun cu viata mea.
Dupa ce am primit suficienta putere, am decis sa-mi iert si pe abuzator. Nu pentru ca ar fi meritat asta, ci pentru ca eu meritam pacea.
Imi doream atat de mult sa scap de toate acele emotii negative care erau blocate in mine. Am crezut ca urandu-l ma voi vindeca, dar asta nu s-a intamplat niciodata. Odata ce am decis sa-l las sa plece din viata mea, am devenit de fapt eliberat de el.
Nu mai era acolo sa ma controleze si nu era prezent in mintea mea la fel de mult ca inainte. Dupa aceasta etapa, m-am simtit mult mai bine si am stiut ca viata imi pregateste ceva bun.
Am putut vedea in sfarsit ca sunt de fapt demn si mai mult decat suficient si am inceput sa ma iubesc din nou. Poate ca acel moment a fost cel mai important in procesul meu de vindecare.
Am inceput un nou capitol din viata mea, renuntand la toxicitate
Aceasta a fost etapa mea finala – cea in care am decis sa imbratisez noua viata pe care o creasem, luptand atat de mult pentru zile mai bune care vor urma.
Am putut vedea in sfarsit ceva pozitiv pentru ca depusesem mult efort in acest proces de vindecare, care nu era cel mai usor lucru de facut.
Au fost momente in care am vrut sa renunt, momente in care am vrut sa mor si unele care mi-au pus zambetul pe buze. Au fost si unele care mi-au dovedit inca o data ca, oricat de mult m-ar rani, mereu voi ridica din cenusa asa cum a facut Phoenix.
Am gasit ceea ce cautasem in tot acest timp – dragostea pe care o pierdusem, credinta pe care o pierdusem si increderea in mine pe care o pierdusem.
Am acceptat in sfarsit faptul ca pot fi fericit pe cont propriu si ca nu am nevoie de un barbat care sa ma completeze — doar unul care sa ma accepte complet si care sa iubeasca toate bucatile rupte din mine.
Si dupa tot acest timp, pot recunoaste in sfarsit persoana din oglinda. Ochii ei nu mai sunt umflati si rosii, fata nu este palida si nu are o privire contondenta. Ea nu mai este spulberata – este doar un mozaic frumos al tuturor bataliilor pe care le-a castigat!